transitiu; intransitiu
| Indicatiu | |||||
|---|---|---|---|---|---|
| Present | Pretèrit imperfet | Passat simple | Futur | ||
| culmino culmines culmina culminem culmineu culminen | culminava culminaves culminava culminàvem culminàveu culminaven | culminí culminares culminà culminàrem culminàreu culminaren | culminaré culminaràs culminarà culminarem culminareu culminaran | ||
| Condicional | Subjuntiu | Imperatiu | |||
| Present | Pretèrit imperfet | ||||
| culminaria culminaries culminaria culminaríem culminaríeu culminarien | culmini culminis culmini culminem culmineu culminin | culminés culminessis culminés culminéssim culminéssiu culminessin | culmina culmini culminem culmineu culminin | ||
| Infinitiu | culminar | ||||
|---|---|---|---|---|---|
| Gerundi | culminant | ||||
| Participi |
|
Flexionat com: parlar
forma nominal : culminació
Paraula documentada en el Diccionari de la llengua catalana